問題一覧
1
Principiile care stau la baza tratării biologice a deşeurilor organice biodegradabile sunt:
reconsiderarea importanţei materiei organice pentru mediul înconjurător;
2
Reconsiderarea importanţei materiei organice pentru mediul înconjurător este dată de faptul că aceasta rezultă din materia vie în compoziţia căreia, macroelementele (C, O, H, N) au o pondere de:
95%
3
Unul dintre principiile care stau la baza tratării biodeşeurilor şi a reciclării acestora ca materiale fertilizante pentru solurile agricole este „reîntregirea ciclurilor naturale ale elementelor chimice” , cele mai importante dintre acestea fiind:
ciclurile carbonului, oxigenului, azotului şi fosforului;
4
În vederea unui bun management al biodeşeurilor, din punct de vedere practic, legislaţia europeană invocă o serie de principii, precum:
principiul prevenirii
5
Utilizarea potenţialului energetic al microorganismelor şi al enzimelor se referă la:
tratarea biodeşeurilor prin intermediul biotehnologiei metanizării;
6
Compostarea este
un procedeu biologic natural sau controlat de conversie a biodeşeurilor, într-un produs stabilizat, igienic, asemănător pământului, bogat în compuşi humici şi nutrienţi, denumit compost, ce poate fi valorificat în agricultură ca material fertilizat, în funcţie de starea sa de maturitate;
7
Importanţa compostării este dată, între altele, de:
diminuarea pierderilor de elemente nutritive prin volatilizare sau levigare.
8
Metodele de compostare utilizate în prezent în sistem industrial sunt
în celule cu aerare forţată şi sisteme de management al parametrilor compostării.
9
În funcţie de tipul de deşeuri, şi pentru eficienţa compostării sunt recomandate diferite metode după cum urmează:
pentru gunoiul de grajd: grămezi deschise cu remaniere repetată (8-24 săptămâni pentru întregul proces);
10
Durata de compostare a nămolului de epurare poate fi de:
7-13 săptămâni (compostare+maturare) în grămadă statică aerată, în amestec cu deşeuri de lemn;
11
Materialele ce pot fi compostate sunt:
gunoiul de grajd şi toate dejecţiile de la animalele domestice de pe lângă casă;
12
Compostarea casnică se poate realiza:
cu oricare dintre metodele menţionate la punctele a şi b întrucât, datorită volumului mic de deşeuri riscurile pentru mediu sunt neglijabile.
13
În condiţiile compostării casnice, nu trebuie integrate în masa de deşeuri ce urmează a fi supuse compostării:
ambele variante sunt adevărate
14
Parametrii iniţierii compostării sunt:
Raportul C:N, umiditatea, temperatura dimensiunea particulelor materialelor, porozitatea.
15
Parametrii de monitorizare a compostării sunt evaluaţi pe durata procesului şi au rolul de a asigura un bun management al acestui proces şi obţinerea unui produs de calitate. Aceşti parametri sunt :
Temperatura, umiditatea, aerarea, Consumul Biochimic de Oxigen (CBO), activitatea enzimatică, carbonul organic şi emisiile de gaze.
16
Parametrii de calitate ai compostului permit evaluarea calităţii acestuia la finalizarea procesului şi sunt :
Raportul N-NH4/N-NO3; raportul C/N; pH-ul; substanţele humice (acizi fulvici şi humici); Capacitatea de schimb cationic; conductivitatea electrică; indicele de salinitate; indicele de germinaţie; altele;
17
În vederea realizării unui amestec favorabil unei activităţi intense a microorganismelor şi pentru eficientizarea procesului de compostare, valoare raportului C/N (cantitatea de carbon/cantitatea de azot din materialele supuse compostării, determinate după metode specifice), la începutul procesului de compostare, trebuie să fie:
peste 30
18
Agenţii de volum sunt:
în a căror compoziţie predomină substanţele hidrocarbonate de tipul ligninei (deşeuri brune).
19
În cazul compostării unor deşeuri cu umiditate ridicată, precum nămolul de epurare, se folosesc diferiţi agenţi de volum pentru a creşte porozitatea substratului:
rumeguş de lemn sau resturi vegetale lemnoase.
20
În cazul compostării nomolului de epurare în celule cu aerare forţată, acoperite (tehnologia Gore cover), se recomandă ca agenţi de volum:
resturi vegetale conţinând materie lemnoasă strivită.
21
Compostarea este un proces aerob în care microorganismele ce intervin în diferitele fazegenerează temperaturi:
circa 45 °C în faza mezofilă şi circa 65 °C în faza termofilă;
22
Fazele procesului de compostare, determinate de temperatură, de tipurile de microorganisme ce intervin pe durata procesului şi de stadiul de descompunere a materiilor sunt:
faza psicrofilă; faza mezofilă; faza termofilă ; faza de maturare
23
În cazul în care se constată că în grămada de compost nu se întâmplă nimic, neexistând semne de creştere a temperaturii, se acţionează prin:
aerarea grămezii, ajustarea umidităţii, adăugarea unor deşeuri „verzi”.
24
pH-ul este un alt parametru important al procesului de compostare. Valorile optime ale acestuia sunt
5,5-8,0 pentru bacterii;
25
În cazul în care se compostează în grămadă statică, fără aerare forţată şi se constată că apar mirosuri puternice de amoniac se acţionează prin:
remanierea grămezii în vederea aerării;
26
În cazul în care se constată că în grămada de compost se dezvoltă diferite insecte de tipul râmelor, melcilor, milipedelor etc., se acţionează prin:
nu se face nimic
27
populaţiei care acuză mirosurile neplăcute ce se răspândesc la distanţe de peste 500 m. Cauzele mirosurilor neplăcute pot fi:
dezvoltarea condiţiilor de anaerobioză;
28
Dintre mirosurile generate de deşeurile supuse compostării, cel mai comun este:
cel de amoniac (NH3).
29
Microorganismele care pot activa pe durata procesului de compostare sunt:
bacterii, ciuperci, actinomicete, alge, cianofite, protozoare
30
Microorganismele care au funcţii biochimice pe durata compostării în ciclul carbonului sunt:
bacteriile, ciupercile şi actinomicetele.
31
Microorganismele care au funcţii biochimice pe durata compostării în ciclul azotului sunt:
bacteriile
32
Composturile pot prezenta o serie de riscuri pentru om şi mediul înconjurător, cum ar fi:
prezenţa patogenilor pe durata compostării;
33
Riscurile biologice ale composturilor din nămol de epurare sunt determinate de prezenţa:
bacteriilor din genul Salmonella
34
Bioaerosolii de mare interes în relaţie cu compostarea sunt ciupercile:
Aspergillus fumigantus;
35
Folosirea unui compost ca material fertilizant pentru solul agricol este determinată de gradul de maturitate sau de stabilitate a acestuia. Aceşti indicatori sunt asociaţi cu:
absenţa patogenilor vegetali şi animali.
36
Unele composturi imature pot conţine niveluri ridicate ale unor substanţe ce pot fi fitotoxice pentru germinarea seminţelor şi dezvoltarea rădăcinilor:
amoniac, acizi organici sau compuşi solubili în apă.
37
Un compost imatur sau puţin stabilizat poate genera o serie de probleme pe durata depozitării:
dezvoltarea de situri de anaerobioză generatoare de mirosuri urâte;
38
Un compost imatur sau puţin stabilizat poate genera o serie de probleme pe durata folosirii
compuşi fitotoxici
39
Un compost matur se caracterizează astfel :
nu prezintă procese de descompunere în continuare;
40
Unele dintre considerentele pentru care a fost adoptată Directiva 86/278/CEE sunturmătoarele:
necesitatea prevederii unui regim special pentru nămolurile de epurare dându-se garanţia că se asigură protecţia omului, animalelor, vegetaţiei şi mediului împotriva oricăror efecte prejudiciabile cauzate de utilizarea lor necontrolată;
41
Directiva 86/278/CEE prevede efectuarea periodică a analizelor privind materia uscată, materia organică, pH, cadmiu, cupru, nichel, plumb, zinc, mercur, crom la nivelul:
solurilor şi nămolurilor.
42
La alegerea terenurilor pretabile pentru aplicarea nămolurilor de epurare ca materialefertilizante se vor avea în vedere o serie de factori între care:
topografia locului, panta terenului, textura, permeabilitatea şi drenajul solului, adâncimea apei freatice, pH-ul, gradul de încărcare a solului cu metale grele, protecţia urselor de aprovizionare cu apă a localităţilor, structura culturilor, inundabilitatea;
43
Nămolurile de epurare şi/sau composturile din nămol de epurare nu pot fi aplicate pe soluri pe care se cultivă cu:
legume şi leguminoase destinate consumului uman în stare proaspătă
44
Tehnologia metanizării este:
un proces de digestie anaerobă care se realizează în instalaţii speciale;
45
Procentul de metan rezultat într-o instalaţie de biogaz variază între:
50 şi 80 %.
46
Grupurile de bacterii care activează pe durata procesului de biometanizare sunt:
hidrolitice, acidogene, acetogene, omoacetogene şi metanogene;
47
În urma proceselor de hidroliză, acidogeneză şi acetogeneză rezultă o serie de precursori ai metanului, după cum urmează:
CO2; CH3-COOH; CH3-CH2-OH;
48
Parametrii de funcţionare şi control ai metanizării sunt
valoarea pH, temperatura, doza de aport, potenţialul redox, toxicitatea şi timpul de sejur.
49
Randamentul biogazului este dependent de:
conţinutul în substanţă organică al substratului.
50
Prin prelucrarea unei tone de gunoi de grajd pot rezulta 50-60 m3 de gaze din care:
50-55% CH4.