問題一覧
1
Prin prelucrarea unei tone de gunoi de grajd pot rezulta 50-60 m3 de gaze din care:
50-55% CH4.
2
Microorganismele care pot activa pe durata procesului de compostare sunt:
bacterii, ciuperci, actinomicete, alge, cianofite, protozoare
3
În cazul compostării nomolului de epurare în celule cu aerare forţată, acoperite (tehnologia Gore cover), se recomandă ca agenţi de volum:
resturi vegetale conţinând materie lemnoasă strivită.
4
Randamentul biogazului este dependent de:
conţinutul în substanţă organică al substratului.
5
Agenţii de volum sunt:
în a căror compoziţie predomină substanţele hidrocarbonate de tipul ligninei (deşeuri brune).
6
Principiile care stau la baza tratării biologice a deşeurilor organice biodegradabile sunt:
reconsiderarea importanţei materiei organice pentru mediul înconjurător;
7
Parametrii de funcţionare şi control ai metanizării sunt
valoarea pH, temperatura, doza de aport, potenţialul redox, toxicitatea şi timpul de sejur.
8
Riscurile biologice ale composturilor din nămol de epurare sunt determinate de prezenţa:
bacteriilor din genul Salmonella
9
În vederea unui bun management al biodeşeurilor, din punct de vedere practic, legislaţia europeană invocă o serie de principii, precum:
principiul prevenirii
10
Bioaerosolii de mare interes în relaţie cu compostarea sunt ciupercile:
Aspergillus fumigantus;
11
Reconsiderarea importanţei materiei organice pentru mediul înconjurător este dată de faptul că aceasta rezultă din materia vie în compoziţia căreia, macroelementele (C, O, H, N) au o pondere de:
95%
12
Un compost imatur sau puţin stabilizat poate genera o serie de probleme pe durata folosirii
compuşi fitotoxici
13
pH-ul este un alt parametru important al procesului de compostare. Valorile optime ale acestuia sunt
5,5-8,0 pentru bacterii;
14
În funcţie de tipul de deşeuri, şi pentru eficienţa compostării sunt recomandate diferite metode după cum urmează:
pentru gunoiul de grajd: grămezi deschise cu remaniere repetată (8-24 săptămâni pentru întregul proces);
15
Metodele de compostare utilizate în prezent în sistem industrial sunt
în celule cu aerare forţată şi sisteme de management al parametrilor compostării.
16
Composturile pot prezenta o serie de riscuri pentru om şi mediul înconjurător, cum ar fi:
prezenţa patogenilor pe durata compostării;
17
Dintre mirosurile generate de deşeurile supuse compostării, cel mai comun este:
cel de amoniac (NH3).
18
Procentul de metan rezultat într-o instalaţie de biogaz variază între:
50 şi 80 %.
19
Parametrii de calitate ai compostului permit evaluarea calităţii acestuia la finalizarea procesului şi sunt :
Raportul N-NH4/N-NO3; raportul C/N; pH-ul; substanţele humice (acizi fulvici şi humici); Capacitatea de schimb cationic; conductivitatea electrică; indicele de salinitate; indicele de germinaţie; altele;
20
populaţiei care acuză mirosurile neplăcute ce se răspândesc la distanţe de peste 500 m. Cauzele mirosurilor neplăcute pot fi:
dezvoltarea condiţiilor de anaerobioză;
21
Utilizarea potenţialului energetic al microorganismelor şi al enzimelor se referă la:
tratarea biodeşeurilor prin intermediul biotehnologiei metanizării;
22
Compostarea este un proces aerob în care microorganismele ce intervin în diferitele fazegenerează temperaturi:
circa 45 °C în faza mezofilă şi circa 65 °C în faza termofilă;
23
În cazul în care se compostează în grămadă statică, fără aerare forţată şi se constată că apar mirosuri puternice de amoniac se acţionează prin:
remanierea grămezii în vederea aerării;
24
Parametrii de monitorizare a compostării sunt evaluaţi pe durata procesului şi au rolul de a asigura un bun management al acestui proces şi obţinerea unui produs de calitate. Aceşti parametri sunt :
Temperatura, umiditatea, aerarea, Consumul Biochimic de Oxigen (CBO), activitatea enzimatică, carbonul organic şi emisiile de gaze.
25
Materialele ce pot fi compostate sunt:
gunoiul de grajd şi toate dejecţiile de la animalele domestice de pe lângă casă;
26
La alegerea terenurilor pretabile pentru aplicarea nămolurilor de epurare ca materialefertilizante se vor avea în vedere o serie de factori între care:
topografia locului, panta terenului, textura, permeabilitatea şi drenajul solului, adâncimea apei freatice, pH-ul, gradul de încărcare a solului cu metale grele, protecţia urselor de aprovizionare cu apă a localităţilor, structura culturilor, inundabilitatea;
27
În cazul compostării unor deşeuri cu umiditate ridicată, precum nămolul de epurare, se folosesc diferiţi agenţi de volum pentru a creşte porozitatea substratului:
rumeguş de lemn sau resturi vegetale lemnoase.
28
În vederea realizării unui amestec favorabil unei activităţi intense a microorganismelor şi pentru eficientizarea procesului de compostare, valoare raportului C/N (cantitatea de carbon/cantitatea de azot din materialele supuse compostării, determinate după metode specifice), la începutul procesului de compostare, trebuie să fie:
peste 30
29
În cazul în care se constată că în grămada de compost se dezvoltă diferite insecte de tipul râmelor, melcilor, milipedelor etc., se acţionează prin:
nu se face nimic
30
Un compost imatur sau puţin stabilizat poate genera o serie de probleme pe durata depozitării:
dezvoltarea de situri de anaerobioză generatoare de mirosuri urâte;
31
Compostarea casnică se poate realiza:
cu oricare dintre metodele menţionate la punctele a şi b întrucât, datorită volumului mic de deşeuri riscurile pentru mediu sunt neglijabile.
32
Fazele procesului de compostare, determinate de temperatură, de tipurile de microorganisme ce intervin pe durata procesului şi de stadiul de descompunere a materiilor sunt:
faza psicrofilă; faza mezofilă; faza termofilă ; faza de maturare
33
În cazul în care se constată că în grămada de compost nu se întâmplă nimic, neexistând semne de creştere a temperaturii, se acţionează prin:
aerarea grămezii, ajustarea umidităţii, adăugarea unor deşeuri „verzi”.
34
Parametrii iniţierii compostării sunt:
Raportul C:N, umiditatea, temperatura dimensiunea particulelor materialelor, porozitatea.
35
Microorganismele care au funcţii biochimice pe durata compostării în ciclul carbonului sunt:
bacteriile, ciupercile şi actinomicetele.
36
Importanţa compostării este dată, între altele, de:
diminuarea pierderilor de elemente nutritive prin volatilizare sau levigare.
37
În urma proceselor de hidroliză, acidogeneză şi acetogeneză rezultă o serie de precursori ai metanului, după cum urmează:
CO2; CH3-COOH; CH3-CH2-OH;
38
Grupurile de bacterii care activează pe durata procesului de biometanizare sunt:
hidrolitice, acidogene, acetogene, omoacetogene şi metanogene;
39
Directiva 86/278/CEE prevede efectuarea periodică a analizelor privind materia uscată, materia organică, pH, cadmiu, cupru, nichel, plumb, zinc, mercur, crom la nivelul:
solurilor şi nămolurilor.
40
Folosirea unui compost ca material fertilizant pentru solul agricol este determinată de gradul de maturitate sau de stabilitate a acestuia. Aceşti indicatori sunt asociaţi cu:
absenţa patogenilor vegetali şi animali.
41
Compostarea este
un procedeu biologic natural sau controlat de conversie a biodeşeurilor, într-un produs stabilizat, igienic, asemănător pământului, bogat în compuşi humici şi nutrienţi, denumit compost, ce poate fi valorificat în agricultură ca material fertilizat, în funcţie de starea sa de maturitate;
42
Unul dintre principiile care stau la baza tratării biodeşeurilor şi a reciclării acestora ca materiale fertilizante pentru solurile agricole este „reîntregirea ciclurilor naturale ale elementelor chimice” , cele mai importante dintre acestea fiind:
ciclurile carbonului, oxigenului, azotului şi fosforului;
43
Unele composturi imature pot conţine niveluri ridicate ale unor substanţe ce pot fi fitotoxice pentru germinarea seminţelor şi dezvoltarea rădăcinilor:
amoniac, acizi organici sau compuşi solubili în apă.
44
Un compost matur se caracterizează astfel :
nu prezintă procese de descompunere în continuare;
45
Microorganismele care au funcţii biochimice pe durata compostării în ciclul azotului sunt:
bacteriile
46
Durata de compostare a nămolului de epurare poate fi de:
7-13 săptămâni (compostare+maturare) în grămadă statică aerată, în amestec cu deşeuri de lemn;
47
Nămolurile de epurare şi/sau composturile din nămol de epurare nu pot fi aplicate pe soluri pe care se cultivă cu:
legume şi leguminoase destinate consumului uman în stare proaspătă
48
În condiţiile compostării casnice, nu trebuie integrate în masa de deşeuri ce urmează a fi supuse compostării:
ambele variante sunt adevărate
49
Tehnologia metanizării este:
un proces de digestie anaerobă care se realizează în instalaţii speciale;
50
Unele dintre considerentele pentru care a fost adoptată Directiva 86/278/CEE sunturmătoarele:
necesitatea prevederii unui regim special pentru nămolurile de epurare dându-se garanţia că se asigură protecţia omului, animalelor, vegetaţiei şi mediului împotriva oricăror efecte prejudiciabile cauzate de utilizarea lor necontrolată;