cu 2 p1completa

17問 • 9ヶ月前

問題一覧

O instituție de credit este o entitate a cărei activitate constă în:

acordarea de credite în cont propriu;, atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public;

Creditul reprezintă:

orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursare asumei plătite, precum și la plata unor dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă;, orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unuititlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani;

Fondurile proprii de nivel 2 suplimentar se compun din:

titlurile pe durată nedeterminată şi alte instrumente de aceeași natură;, rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale, ajustate cu obligațiile fiscale aferente, previzibile la data calculării fondurilor proprii;

Printre cele 10 principii pentru servirea calitativ superioară a clientului de către funcționarul bancar se numără:

clientul merită tratamentul cel mai curtenitor şi profesional;, clientul nu este o simplă cifră dintr-o statistică, el este o ființă umană cu sentimente, emoții, simpatii şi prejudecăți;

Depozitele şi sursele de fonduri pot fi clasificate din punct de vedere al probabilității deretragere, astfel:

fonduri fierbinţi (hot funds), cele care, fie au rata dobânzii puternic sensibilă, fie probabilitatea de retragere într-o perioadă specificată este foarte mare;, fonduri principale (core funds), pentru care probabilitatea de retragere într-o perioadă specificată este foarte mică;

În general, operațiunile active pot fi grupate astfel:

operațiuni de creditare;, alte operațiuni de plasament pe piețele organizate;

Printre documentele solicitate de bancă în vederea analizei pasivelor se numără:

situația contractelor de leasing;, situația datoriilor față de bugetul de stat;

Analiza nefinanciară contribuie la evaluarea cât mai reală a riscului de creditare și presupune luarea în considerare a două categorii de factori nefinanciari: interni și externi. Printre factoriiinterni se numără:

strategia propusă de agentul economic;, conducerea activității (managementul);

Principalele caracteristici ale creditelor pentru capital de lucru sunt:

se acordă pe o perioadă de 90 zile cu posibilitatea de prelungire pe noi perioade de 90 zile, dar fără a se depăși 12 luni;, se acordă pentru aprovizionări cu stocuri de materii prime și materiale, mărfuri, subansamble, piese de schimb, etc.

Principalele caracteristici ale liniei de credit sunt:

se acordă pe o perioadă de 90 zile, 180 zile sau cel mult 12 luni;, se acordă pentru creditarea de ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere sau pentru finanțarea unor proiecte contract;

Principalele caracteristici ale creditelor pentru investiții pe termen scurt (până la un an) sunt:

se acordă pentru finanțarea a cel mult 85% din valoarea totală a investiției, diferența de cel puțin 15% reprezentând aportul propriu al agentului economic;, se acordă pentru acoperirea temporară a decalajului dintre resursele proprii şi cheltuielile pentru investiţii ale agenţilor economici;

Leasingul financiar este o operațiune de leasing care îndeplinește una sau mai multe condiții, printre care:

riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;, utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare vare prezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piață) pe care acesta o are, la data la care opțiunea poate fi exprimată;

Creditele se acordă la cererea clienților persoane fizice, dacă îndeplinesc cel puțin următoarele condiții:

au un cont deschis la banca creditoare;, la creditele pentru investiții, fac dovada aportului propriu;

Garanțiile reale sunt mijloace de garantare a obligațiunilor prin afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării execuției obligației asumate iar în categoria acestora intră:

gajul;, cesiunea drepturilor de încasare ce rezultă din depunerea unui acreditiv confirmat;

În activitatea băncilor se disting două mari categorii de costuri:

costul de funcționare sau de prelucrare, distribuire și recuperare a disponibilităților colectate;, costul resurselor, care reprezintă corespondentului costului materiei prime din întreprinderile industriale sau al mărfii din întreprinderilor comerciale;

La evaluarea riscului de credit instituțiile de credit trebuie să ia în considerare:

performanţa financiară curentă şi previzionată a contrapartidelor;, capacitatea de punere în aplicare, din punct de vedere legal, a angajamentelorcontractuale;

La monitorizarea riscului de ţară, băncile trebuie trebuie să aibă în vedere cel puţin următoarele:

imposibilitatea de punere în aplicare a contractelor de creditare, precum şi incapacitatea şi imposibilitatea de a executa la timp garanţiile în baza cadrului legal naţional al împrumutatului;, incapacitatea potenţială de onorare a obligaţiilor de către contrapartidele din cadrul unui sector privat străin, ce poate fi cauzată de factori economici specifici ţării respective;

cu 2 raspunsuri

Cătălina Anghel · 25問 · 9ヶ月前

cu 2 raspunsuri