Contabilitate de gestiune

38問 • 9ヶ月前

問題一覧

1. Contabilitatea manageriala (de gestiune) furnizează informaţii care :

vin să completeze informaţiile din contabilitatea financiară şi care se adresează exclusiv managerilor ca beneficiari interni;

Principalele scopuri ale contabilităţii de gestiune sunt:

calculaţia costurilor, influenţarea comportamentului celor care pot acţiona asupra costurilor;

În categoria cheltuielilor neîncorporabile este cuprinsă:

valoarea provizioanelor pentru litigii și alte riscuri;, valoarea amortizării cheltuielilor de constituire a firmei;

Cheltuielile supletive:

se încorporează în costurile entității;

În costul complet nu este inclus:

costul de oportunitate;

În funcție de posibilitatea identificării cheltuielilor la nivelul purtătorului de cost, în momentul efectuării acestora, cheltuielile se clasifică în:

cheltuieli directe și indirecte;

Costul perioadei cuprinde:

cheltuiala fixă aferentă gradului de neutilizare a activității;, cheltuiala generală de administrație, atunci când evidența producției se organizează la nivelul costului de producție;

Cheltuielile de regie mixte sunt analizate în cadrul:

delimitării cheltuielilor în variabile și fixe;

Costul indirect mediu pentru un interval de timp se determină astfel:

prin raportarea cheltuielilor totale la numărul de perioade cuprinse în interval;

Delimitarea cheltuielilor în variabile și fixe se poate realiza prin:

procedeul celor mai mici pătrate;, procedeul punctelor de maxim și minim;

Ideile esențiale ale procedeelor bazate pe principiul costurilor parțiale sunt:

analiza se bazează pe cheltuielile variabile sau pe cheltuielile directe;, analiza ia în calcul doar partea pertinentă a cheltuielilor;

Procedeul celor mai mici pătrate presupune:

determinarea volumului mediu de activitate pe o anumită perioadă;, determinarea cheltuielilor variabile unitare;

Costul aferent ultimului lot de produse adăugat poartă denumirea de:

cost marginal;

Costului marginal este egal cu costul variabil unitar atunci când:

cheltuielile fixe raman constante;, cheltuielile variabile sunt constante;

Costul de oportunitate ține cont de:

anticiparea nivelului riscului proiectului;, implementarea proiectului și prețul acestuia în timp;

Alegerea unui plan optim investițional în funcție de cel mai bun randament pe care îl pot genera diferite situații de la nivelul întreprinderii, se poate realiza determinând:

costul de oportunitate;

Costul subactivității poate fi generat de următorii factori:

utilizarea necorespunzătoare a capacității de producție;, abaterea de la nivelul programat al producției;

Costul subactivității se include în:.

costul perioadei;

Direct-costing reprezintă:

o metodă de calcul a costurilor de tip parțial;, o metodă de calcul a costurilor bazată pe separarea acestora în fixe și variabile;

Contribuția brută unitară este utilizată:

pentru acoperirea cheltuielilor fixe;, pentru obținerea unui anumit profit;

Punctul de echilibru este acel nivel de activitate în care:

cheltuielile sunt egale cu veniturile;

Contribuția brută unitară se determină astfel:

ca diferența dintre prețul de vânzare unitar și costul total unitar;

Cu cât factorul de acoperire este mai mare, cu atât contribuția produsului respectiv la realizarea de profit este:

mai mare;

Sunt indicatori ai metodei Direct Costing:

factorul de acoperire și intervalul de siguranță dinamic;, pragul de rentabilitate și coeficientul de siguranță dinamic;

Următorii indicatori exprimă cu cât pot să scadă vânzările astfel încât entitatea să ajungă la nivalul punctului de echilibru:

coeficientul de siguranță dinamic și intervalul de siguranță dinamic;, pragul de rentabilitate și coeficientul de siguranță dinamic;

O firmă deține un utilaj pe care dorește să îl vândă cu 12.000 lei. Dacă l-ar vinde peste un an, valoarea lui de vânzare va fi 3.000 lei. Dacă îl păstrează un an de zile, el generează un castig de 10.000 lei. Cum ar fi mai avantajos să procedeze firma?

îl vinde la anul;

O firmă deține un teren pe care dorește să îl vândă cu 100.000 lei. Dacă l-ar vinde peste un an, valoarea lui de vânzare va fi 80.000 lei. Dacă îl păstrează un an de zile,el generează un castig din închiriere în valoare de 1.000 lei pe lună. Cum ar fi mai avantajos să procedeze firma?

îl vinde acum;

O firma fabrică un produs pe care îl vinde la prețul de 60 lei. Costul variabil unitar este de 32 lei. Cheltuielile fixe anuale sunt de 1.000.000 lei. Producția anuală este de 80 000 unități. Întreprinderea primește o comandă suplimentară de 10.000 unități de produs. Ea poate adopta un ritm de 90.000 unități fără să își modifice structura. Comanda suplimentară ar fi livrată la un preț unitar de 42 lei. Poate fi comanda acceptată?

da, pentru că rezultatul marginal este pozitiv;

O firmă înregistrează următoarele cheltuieli: cheltuieli directe 30.000 lei, din care materii prime și materiale 10.000 lei și salarii directe 20.000 lei; cheltuieli indirecte 20.000 lei, din care cheltuieli fixe 10.000 lei. Nivelul normal al activității este de 8.000 ore, iar nivelul real al activității este de 7.500 ore. Cantitatea produsă este de 500 buc. Costul subactivității și costul unitar au valorile:

625 lei, respectiv 98,75 lei;

O societate comercială care produce pantofi înregistrează următoarele cheltuieli privind salariile directe: pentru secția care produce pantofi de damă 1.000 lei, pentru secția care produce pantofi de bărbați 6.000 lei și pentru secția care produce pantofi de copii 3.000 lei. În același timp, costurile indirecte totale ale întreprinderii sunt de 100.000 lei. Utilizând procedeul suplimentării în formă clasică, folosind coeficient unic, cota de costuri indirecte aferentă fiecărui sortiment de produs ia valorile:

10.000 lei, 60.000 lei, respectiv 30.000 lei;

O întreprindere productivă înregistrează cheltuieli indirecte de producție în valoare de 20.000 lei, din care cheltuieli cu amortizarea 15.000 lei, pentru care baza de repartizare o reprezintă suprafața construită totală de 250 m², din care 180 m² deservesc activitatea principală și 70 m² deservesc activitatea auxiliară. Utilizând procedeul suplimentării în formă clasică, folosind coeficienți diferențiați, cota de costuri indirecte reprezentând amortizarea aferentă fiecărei activități (principală, respectiv auxiliară), este de:

10.800 lei, respectiv 4.200 lei;

O societate comercială care produce ciocolată înregistrează următoarele cheltuieli privind salariile directe: pentru secția care produce ciocolată albă 1.000 lei, pentru secția care produce ciocolată neagră 6.000 lei și pentru secția care produce ciocolată amăruie 3.000 lei. În același timp, costurile indirecte totale ale întreprinderii sunt de 100.000 lei. Utilizând procedeul suplimentării sub forma cifrelor relative de structură, cota de costuri indirecte aferentă fiecărui sortiment de produs ia valorile:

10.000 lei, 60.000 lei, respectiv 30.000 lei;

O întreprindere productivă înregistrează cheltuieli indirecte de producție în valoare de 20.000 lei, din care cheltuieli cu energia electrică 5.000 lei, pentru care baza de repartizare o reprezintă puterea instalată a consumatorilor electrici totală de 2.500 kw, din care 1.000 kw deservesc activitatea principală și 1.500 kw deservesc activitatea auxiliară. Utilizând procedeul suplimentării în formă clasică, folosind coeficienți diferențiați, cota de costuri indirecte reprezentând energia electrică aferentă fiecărei activități (principală, respectiv auxiliară), este de:

2.000 lei, respectiv 3.000 lei;

Costurile generate de activitatea unei întreprinderi și volumul activității în semestrul I au avut următoarea evoluție: Conform procedeului celor mai mici pătrate, cheltuielile fixe totale aferente lunii aprilie sunt în valoare de:

alta varianta de raspuns;

O întreprindere productivă realizează un produs pe care îl vinde la prețul de 20 lei/bucată. Costul variabil unitar este de 9 lei/bucată, iar costurile fixe sunt de 86.400 lei. În cursul acestui an, vânzările din acest produs au fost de 10.500 bucăți. Pragul de rentabilitate, exprimat în expresie cantitativă, și cantitatea de produs care trebuie vândută pentru a înregistra un profit brut de 34.000 lei sunt:

7.855 bucăți, respectiv 10.945 bucăți;

O întreprindere productivă realizează un produs pe care îl vinde la prețul de 20 lei/bucată. Costul variabil unitar este de 9 lei/bucată, iar costurile fixe sunt de 86.400 lei. În cursul acestui an, vânzările din acest produs au fost de 10.500 bucăți. Intervalul de siguranță și indicele de siguranță dinamic sunt:

52.909 lei, respectiv 25,19%;

7.855,54 bucăți, respectiv 52.909 lei;

Costurile generate de activitatea unei întreprinderi și volumul activității în semestrul I au avut următoarea evoluție: Conform procedeului punctelor de minim si de maxim, cheltuielile fixe totale aferente lunii aprilie sunt în valoare de:

121.200.000 lei;

cu 2 raspunsuri

Cătălina Anghel · 25問 · 9ヶ月前

cu 2 raspunsuri