penal general

o instituţie publică care desfăşoară şi o activitate care face parte din domeniul privat;, o instanţă de judecată

făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care, deşi nu o urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii ei

făptuitorul nu acceptă urmarea faptei sale;, făptuitorul consideră fără temei, că urmarea nu se va produce;

făptuitorul prevede urmarea faptei sale, pe care nu o acceptă;, făptuitorul nu acceptă urmarea eventuală a faptei sale;

făptuitorul prevede urmarea faptei sale şi o urmăreşte;

nu prevede urmarea faptei sale, deşi trebuia şi putea să o prevadă;

se naşte sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea persoanei vătămate;, se naşte sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de procesul naşterii;

cuprinde reunite, intenţia şi culpa;, cea mai frecventă formă de praeterintenţie este aceea în care sunt reunite intenţia directă, în raport cu rezultatul urmărit, şi culpa fără prevedere, în raport cu rezultatul mai grav;

chiar dacă este prevăzută de lege ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii;, în unele cazuri, când făptuitorul a comis mai multe infracţiuni, chiar dacă pentru niciuna dintre infracţiunile săvârşite legea nu prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

şi dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este numai detenţiunea pe viaţă, dar există circumstanţe atenuante;

se poate aplica şi dacă executarea pedepsei principale a fost suspendată sub supraveghere;

de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;, după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate;

instanţa a decis să aplice pedeapsa închisorii, dacă această pedeapsă este alternativă la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa detenţiunii pe viaţă;, prin infracţiunea săvârşită să se fi obţinut sau să se fi urmărit obţinerea unui folos patrimonial;

indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care a fost aplicată pedeapsa amenzii;

se pune în executare la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;

este întotdeauna facultativă;, se face în extras, în forma stabilită de instanţă, într-un cotidian local sau naţional, numărul apariţiilor fiind stabilit de către instanţă, pe cheltuiala persoanei condamnate, fără a se dezvălui identitatea altor persoane;

doar dacă s-a aplicat şi o pedeapsă complementară;, numai în cazul detenţiunii pe viaţă sau a închisorii;

produc efecte de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, chiar dacă cel condamnat este încarcerat ulterior, indiferent de timpul scurs până la încarcerare;, produc efecte faţă de condamnatul liberat condiţionat, până la împlinirea duratei pedepsei.

dacă a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce nu a fost executată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită este amenda sau închisoarea mai mică de 7 ani;

dacă minorul se află la prima încălcare a legii penale şi este judecat pentru comiterea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani;, dacă a mai săvârşit anterior o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită este de la 1 an la 5 ani închisoare;

întotdeauna facultativ;

unei măsuri de siguranţă;, unei măsuri educative;

nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei;, nu se poate dispune publicarea hotărârii de condamnare;

poate dispune prelungirea măsurii educative luate iniţial, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;, poate dispune înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate;

numai după împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani;, dacă minorul a executat cel puţin jumătate din durata internării;

dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, indiferent de felul măsurii, iar pedeapsa este amenda, se execută numai amenda;

se pot lua indiferent dacă făptuitorului i se aplică sau nu o pedeapsă, cu excepţia cazului în care există o cauză justificativă;

se poate lua faţă de făptuitorul bolnav psihic;, se poate lua faţă de făptuitorul consumator cronic de substanţe psihoactive;

se poate lua faţă de făptuitorul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor asemenea cauze;

uneori sunt incriminate ca infracţiuni autonome;

au loc întotdeauna, înainte de începerea executării acţiunii;, sunt incriminate ca acte de complicitate anterioară, dacă autorul săvârşeşte o infracţiune în formă consumată sau care rămâne în faza de tentativă pedepsibilă;

la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie;, la infracţiunile de obicei;

în caz de faptă putativă;, când rezultatul nu se produce datorită modului greşit de concepere a săvârşirii infracţiunii;

prin sistemul diversificării pedepsei;, numai când legea o prevede expres;

trebuie să aibă loc, întotdeauna, din proprie iniţiativă a făptuitorului, înainte de descoperirea faptei;

coautoratului;

există când la săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzută de legea penală, au participat mai multe persoane decât era necesar pentru săvârşirea acelei infracţiuni;, nu este posibilă sub forma instigării la o pluralitate constituită;

este obligatoriu ca făptuitorii să participe cu acte de executare la comiterea infracţiunii;

în cazul participaţiei improprii;

în cazul infracţiunilor săvârşite prin inacţiune;, în cazul infracţiunilor ce se comit în persoană proprie;

este posibilă la infracţiunile săvârşite din culpă;, este posibilă la infracţiunile săvârşite cu praeterintenţie;

dacă autorul s-a desistat, instigatorul va răspunde pentru tentativă la infracţiunea la a cărei săvârşire a instigat;, dacă cel instigat comite doar o tentativă nepedepsibilă, instigatorul nu va răspunde penal;

este posibilă la infracţiunile săvârşite din culpă;

la infracţiunile săvârşite prin omisiune;

dacă autorul comite o faptă mai puţin gravă, complicele va răspunde pentru fapta efectiv comisă de către autor;, dacă autorul comite o faptă mai gravă decât cea la care a fost ajutat de complice sau la care acesta a participat cu acte de înlesnire, complicele va răspunde pentru fapta la care a participat cu acte de ajutare sau înlesnire;

autorul va răspunde pentru tentativă, dacă tentativa se pedepseşte;, instigatorul va fi sancţionat pentru tentativa comisă de autor, dacă tentativa se pedepseşte;

este posibil ca autorul să nu fie sancţionat;, este posibil ca un coautor să nu fie sancţionat;

instigatorul şi complicele vor fi sancţionaţi cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie;, autorul(coautorul) va fi sancţionat cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă din culpă, iar dacă legea nu incriminează fapta când este săvârşită din culpă, autorul sau coautorul nu va putea fi tras la răspundere penală;

una sau unele dintre infracţiunile pot rămâne în faza de tentativă pedepsibilă;

infracţiunile sunt săvârşite cu intenţie;, făptuitorul poate participa la comiterea faptelor în orice calitate;

făptuitorul poate săvârşi faptele în calitate de autor(coautor), instigator sau complice;, ultima infracţiune se săvârşeşte, întotdeauna, cu intenţie;

toate infracţiunile pot fi săvârşite cu praeterintenţie;, făptuitorul poate comite acţiunea(inacţiunea) în calitate de autor, coautor, instigator sau complice;

se poate aplica orice sistem de sancţionare;

se execută pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

pedeapsa pentru evadare se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ce a determinat arestarea preventivă, după regulile de la concurs;, perioada cât făptuitorul s-a aflat în stare de arest preventiv se scade din pedeapsa finală;

pedeapsa aplicată pentru concurs se va descontopi în pedepsele componente, se va înlătura sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii, se va constata graţierea, se vor contopi pedepsele negraţiate după regulile de la concurs şi se va deduce din pedeapsa finală perioada executată;

pedeapsa închisorii de 2 ani pronunţată pentru comiterea unei infracţiuni praeterintenţionate, pentru care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere;, pedeapsa închisorii de 2 ani pronunţată pentru un concurs de infracţiuni, una dintre infracţiunile din concurs fiind o infracţiune intenţionată pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 1o luni de închisoare;

pedeapsa să nu fie aplicată pentru comiterea unei infracţiuni din culpă;, pedeapsa să fie aplicată pentru comiterea unei infracţiuni praeterintenţionate;

hotărârea definitivă prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei;, hotărârea definitivă prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

la pedeapsa închisorii de 1 an pentru o infracţiune praeterintenţionată;, la pedeapsa amenzii;

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea nou săvârşită să fie de un an sau mai mare sau detenţiunea pe viaţă;, noua infracţiune să fie săvârşită în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere;, noua infracţiune să fie săvârşită în stare de evadare.

internarea într-un centru de detenţie;

în caz de concurs de infracţiuni, se aplică mai întâi, regulile de sancţionare ale concursului de infracţiuni, apoi cele ale recidivei post-condamnatorii;, se aplică sistemul cumulului aritmetic;

pedeapsa aplicată pentru infracţiunea nou săvârşită se va adăuga la restul de pedeapsă rămas neexecutat din prima condamnare;, dacă s-a săvârşit un concurs de infracţiuni, restul rămas neexecutat se stabileşte prin raportare la momentul comiterii primei infracţiuni concurente;

se vor aplica, mai întâi, regulile de la concurs, stabilindu-se pedeapsa rezultantă pentru concurs, pedeapsă ce se va adăuga la restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa din a cărei executare s-a evadat;

primul termen este reprezentat de o hotărâre definitivă prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei;

atacul poate consta şi dintr-o omisiune;

trebuie să fie inevitabil;, trebuie să nu poată să fie înlăturat decât prin săvârşirea faptei.

se întemeiază pe tulburare sau temere;, nu presupune existenţa unei proporţii între atac şi apărare.

limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime;, dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii.

nu produce efecte asupra obligaţiilor civile;, nu constituie o hotărâre de condamnare.

dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;, dacă infractorul şi-a exprimat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

nu operează în cazul săvârşirii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;, profită tuturor participanţilor la comiterea infracţiunii, indiferent de calitate;

este posibilă pentru doar pentru infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu iar posibilitatea împăcării este prevăzută de lege;, poate să intervină pe tot parcursul urmăririi penale, până la citirea actului de sesizare.