ログイン

grile civil

grile civil
209問 • 9ヶ月前
  • ユーザ名非公開
  • 通報

    問題一覧

  • 1

    Aplicarea legii civile în timp este guvernată de următoarele principii:

    principiul aplicării imediate a legii noi, principiul neretroactivității legii civile

  • 2

    Elementele raportului juridic civil sunt:

    părțile, obiectul, conținutul

  • 3

    Potrivit principiul libertății contractuale

    părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri

  • 4

    Actul juridic cu titlu oneros:

    este actul juridic prin care fiecare dintre părțile contractante urmărește să obțină un folos, în schimbul obligațiilor asumate

  • 5

    Condițiile esențiale pentru validitatea unui act juridic sunt:

    capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit, o cauză licită și morală

  • 6

    Consimțământul, ca și condiție de validitate a unui act juridic, trebuie:

    să fie serios, trebuie să fie liber, trebuie să fie dat în cunoștință de cauză

  • 7

    Viciile de consimțământ sunt:

    eroarea, dolul, violența, leziunea

  • 8

    Eroarea, viciu de consimțământ:

    este esențială când poartă asupra naturii sau obiectul actului, este esențială când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia, în lipsa căreia actul nu s-ar fi încheiat

  • 9

    Obiectul actului juridic:

    trebuie să fie determinat;, trebuie să fie licit, sub sancțiunea nulității absolute;, reprezintă o condiție de validitate esențială a actului juridic;

  • 10

    Cauza actului juridic:

    reprezintă motivul care determină părțile să încheie actul juridic;, trebuie să existe, să fie licită și morală;, reprezintă o condiție de validitate esențială a actului juridic;

  • 11

    Nulitatea actului juridic:

    este o sancțiune civilă;, poate fi constatată de către instanța de judecată sau declarată prin acordul părților;, poate fi absolută sau relativă.

  • 12

    Nulitatea absolută:

    poate fi confirmată, în cazurile prevăzute de lege;, trebuie să fie invocată din oficiu de instanța judecătorească.

  • 13

    Nulitatea relativă:

    poate fi confirmată;

  • 14

    Efectele actului juridic sunt guvernate de principiile:

    forței obligatorii, irevocabilității, relativității;

  • 15

    Efectele nulității actului juridic sunt guvernate de principiile:

    retroactivității, repunerii părților în situația anterioară, desființării actelor subsecvente;

  • 16

    Constituie cauză de nulitate relativă:

    nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la capacitatea de exercițiu;, vicierea consimțământului uneia dintre părțile actului juridic;, nesocotirea unui interes particular

  • 17

    Nulitatea relativă:

    poate fi invocată pe cale de acțiune numai în termenul de prescripție prevăzut de lege;, poate fi invocată oricând, pe cale de excepție;, poate fi invocată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție.

  • 18

    Constituie cauze de nulitate absolută:

    nesocotirea unui interes general;, nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la forma ad validitatem;, un obiect ilicit;, lipsa capacității de folosință.

  • 19

    Nulitatea absolută:

    poate fi invocată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție;, poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau pe cale de excepție;

  • 20

    Violența, viciu de consimțământ:

    Poate atrage anularea contractului și atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate de cel al cărui consimțământ a fost viciat;, atrage anulabilitatea actului juridic;

  • 21

    Dolul, viciu de consimțământ:

    atrage nulitatea relativă a actului juridic;, există și dacă aceasta a fost săvârșit de către un terț, dar cu știrea cocontractantului;

  • 22

    Lipsa cauzei, ca si condiție de validitate a actului juridic:

    atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care actul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice;

  • 23

    Cauza actului juridic:

    existența cauzei valabile este prezumată de lege, până la proba contrară;, nu constituie condiție de validitate, în cazul actelor juridice acauzale;

  • 24

    Forma actului juridic:

    constituie o condiție esențială de validitate a actelor juridice solemne;, este prevăzută, ca o condiție de validitate, sub sancțiunea nulității absolute, în cazul actelor juridice autentice;

  • 25

    Confirmarea actului juridic anulabil:

    poate fi expresă sau tacită;, rezultă din voința de a renunța la dreptul de a invoca nulitatea;

  • 26

    Drepturile absolute:

    sunt opozabile ergaomnes;

  • 27

    Drepturile patrimoniale:

    sunt drepturi cu conținut economic;

  • 28

    Capacitatea de folosință:

    reprezintă aptitudinea persoanei de a fi subiect de drept;

  • 29

    Capacitatea de exercițiu:

    reprezintă aptitudinea persoanei de a încheia acte juridice în nume propriu;

  • 30

    Nulitatea actului juridic:

    este o sancțiune civilă;, desființează actul juridic cu efect retroactiv;

  • 31

    După efectul lor actele juridice se împart în:

    acte constitutive;, acte translative;, acte declarative.

  • 32

    Forma cerutã „ad validitatem”:

    atrage, în caz de nerespectare, nulitatea absolutã a actului juridic;, este incompatibilã cu manifestarea tacitã de vointã.

  • 33

    Pentru a fi valabilã, cauza actului juridic civil trebuie sã fie printre altele:

    licitã;, morală.

  • 34

    Obiectul actului juridic civil constã în:

    operațiunea juridică convenită de părți;, trebuie, printre altele, sã fie licit;

  • 35

    Aplicarea legii civile în spațiu este guvernată de:

    principiul teritorialității legii;

  • 36

    Aplicarea legii civile asupra persoanelor este guvernată de:

    principiul generalității;, principiul egalității;

  • 37

    Subiecții raportului juridic civil:

    pot fi persoane fizice sau persoane juridice;, sunt titularii drepturilor și obligațiilor care formează conținutul raportului juridic.

  • 38

    Conținutul raportului juridic civil:

    este alcătuit din drepturile și obligațiile părților raportului juridic;, face parte din structura raportului juridic.

  • 39

    Sunt bunuri fungibile:

    bunurile de gen;, banii;, alimentele.

  • 40

    Drepturile patrimoniale:

    sunt drepturi cu conținut economic, putând fi evaluate în bani;

  • 41

    Alimentele:

    sunt bunuri consumptibile;, sunt bunuri mobile;, sunt bunuri corporale.

  • 42

    Sunt avânzi-cauza:

    succesorii cu titlu particular;, creditorii chirografari;, succesorii universali;, succesorii cu titlu universal;

  • 43

    Leziunea poate fi invocată în ceea ce privește:

    actele juridice cu titlu oneros și comutative;

  • 44

    Drepturile de creanță:

    sunt drepturi patrimoniale;, sunt drepturi relative;

  • 45

    Proprietatea privată oferă titularului său:

    dreptul de a poseda bunul;, dreptul de a folosi bunul;, dreptul de a dispune de bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege;

  • 46

    Limitele exercitării dreptului de proprietate privată:

    pot fi stabilite de proprietar, cu excepţiile legale;, sunt impuse de limitele materiale ale obiectului său;, pot fi stabilite prin lege.

  • 47

    Caracterele dreptului de propritate:

    pot fi limitate de lege;, sunt caracterul absolut, exclusiv şi perpetuu;, au sorgintea în definiţia legală.

  • 48

    Dezmembrămintele dreptului de proprietate:

    sunt limitate şi au izvorul în lege;

  • 49

    Dreptul de superficie:

    este un drept real ce conţine dreptul de proprietate asupra unei construcţii amplasate pe terenul proprietatea altei persoane;, cuprinde prerogativa folosinţei terenului;, permite înstrăinarea ori grevarea construcţiei de către proprietarul acesteia.

  • 50

    Dreptul de superficie se poate constitui:

    pe o durată de cel mult 99 de ani;, şi reînoi la expirarea duratei sale.

  • 51

    Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciară:

    la expirarea termenului;, prin pieirea construcţiei, dacă s-a stipulat expres;

  • 52

    Uzufructul este dreptul:

    de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia;, care presupune şi obligaţia de a conserva substanţa bunului;

  • 53

    Uzufructul se poate constitui prin:

    act juridic;, uzucapiune;, testament;, numai în favoarea unei persoane existente.

  • 54

    După constituirea uzufructului, fructele naturale şi industriale:

    aparţin numai uzufructuarului;, aparţin uzufructuarului chiar dacă nudul proprietar a cheltuit pentru producerea lor.

  • 55

    Dacă uzufructul cuprinde bunuri consumptibile:

    uzufructuarul are dreptul de a dispune de acestea;, uzufructuarul are obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare;, proprietarul poate cere contravaloarea lor la data stingerii uzufructului;

  • 56

    Uzufructuarul are obligaţia:

    de a respecta destinaţia bunurilor dată de nudul proprietar;, să îl despăgubească pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzătoare a bunului:, să îl notifice pe nudul proprietar cu privire la întocmirea inventarului;, să preia bunul în starea în care se află la data constituirii uzufructului.

  • 57

    Dreptul de uz:

    este un drept real principal;, este un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată;, poate avea obiect bunuri mobile şi bunuri imobile.

  • 58

    Dreptul de abitaţie:

    este un drept real principal;, este un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată;, reprezintă dreptul titularului de a locui în locuinţa nudului proprietar.

  • 59

    Dreptul de uz se poate constitui:

    prin acte juridice inter vivos cu titlu gratuit sau cu titlu oneros;, prin acte juridice mortis causa;, prin alte moduri prevăzute de lege;, prin uzucapiune.

  • 60

    Servitutea se poate constitui:

    prin act juridic;, prin uzucapiune;, în scopul unei utilităţi viitoare a fondului dominant.

  • 61

    Servitutea de trecere:

    este o servitute aparentă, pozitivă, necontinuă;

  • 62

    Proprietatea comună pe cote părţi:

    este denumită de lege coproprietate;, poate fi obişnuită sau forţată;, este prezumată de lege dacă bunul este stăpânit în comun de mai multe persoane.

  • 63

    Coproprietarii unui bun:

    sunt titulari exclusivi ai unor cote-părţi din dreptul de proprietate;, dispun în mod liber de cotele lor părţi din dreptul de proprietate;, sunt prezumaţi de lege că au cote părţi egale din dreptul de proprietate;, împart beneficiile şi sarcinile coproprietăţii conform cotelor de proprietate.

  • 64

    Fiecare coproprietar are dreptul:

    să ia fructele bunului comun proporţional cu cota sa de proprietate;, să folosească bunul comun fără a schimba destinaţia sa şi a stânjeni drepturile celorlalţi coproprietari;

  • 65

    Se pot face numai cu acordul tuturor coproprietarilor:

    actele de folosinţă cu titlu gratuit;, cesiunea de venituri imobiliare pe un termen mai mare de trei ani.

  • 66

    Partajarea bunurilor comune se poate face:

    în natură, proporţional cu cota parte a fiecărui coproprietar;, prin atribuirea intregului bun unui coproprietar, cu obligaţia plăţii unei sulte către ceilalţi coproprietari;, prin vânzare şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota parte a fiecăruia.

  • 67

    Partajul suplimentar:

    se poate face pentru bunurile comune omise de la partajul iniţial;

  • 68

    Acţiunea în revendicare:

    este un mijloc de apărare a dreptului de proprietate privată;, are caracter imprescriptibil;

  • 69

    Accesiunea:

    desemnează dobândirea în proprietate de către proprietarul unui bun, între altele, a tot ce se alipeşte, în urma unui eveniment natural, de bunul său;, desemnează dobândirea în proprietate de către proprietarul unui bun, între altele, a tot ce se alipeşte, în urma faptei proprii ori a unui terţ, de bunul său;, desemnează dobândirea în proprietate de către proprietarul unui bun, între altele, a tot ce se încorporează în acesta.

  • 70

    Bunul mobil produs cu materialele altuia:

    aparţine celui care l-a confecţionat dacă valoarea manoperei este mai mare decât valoarea materialelor, la data confecţionării;

  • 71

    Nu pot fi uzucapate:

    bunurile declarate prin lege inalienabile;

  • 72

    Uzucapiunea extratabulară:

    este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin posedarea neîntreruptă timp de 10 ani a unui imobil, în condiţiile legii;, este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin posedarea neîntreruptă timp de 10 ani, în condiţiile legii, a unui imobil, de către o persoană care nu este înscrisă în cartea funciară;, este un mod de dobândire a dezmembrămintelor dreptului de proprietate, în condiţiile legii;, poate avea obiect un imobil neînscris în cartea funciară.

  • 73

    Uzucapiunea tabulară :

    se aplică drepturilor reale principale înscrise în cartea funciară, fără cauză legitimă;, este condiţionată de existenţa bunei credinţe la intrarea în posesia bunului şi la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului real în cartea funciară;

  • 74

    Posesia este definită legal ca:

    exercitarea prepogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpâneşte şi care se comportă ca un proprietar;, exercitarea faptică a altui drept real de către cel ce-l posedă şi care se comportă ca titularul dreptului real respectiv;

  • 75

    Posesia încetează prin:

    trecerea bunului în proprietate publică;, vânzarea bunului de către proprietar.

  • 76

    Contractul valabil încheiat:

    poate fi modificat, unilateral, ca excepţie, din cauze autorizate de lege;

  • 77

    În cazul impreviziunii:

    debitorul poate negocia adaptarea rezonabilă şi echitabilă a contractului;, înstanţa de judecată poate distribui în mod echitabil între părţile contractului pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;, înstanţa de judecată poate dispune încetarea contractului;

  • 78

    Prin acordul de voinţă al părţilor contractante:

    se constituie şi transmit drepturile reale asupra unor bunuri mobile determinate, chiar înainte de predarea lor;

  • 79

    Dacă bunul nu este predat, riscul contractului:

    rămâne în sarcina debitorului obligaţiei de predare, dacă nu există stipulaţie contrară;, este preluat de creditorul pus în întârziere înainte de pieirea fortuită a bunului;, în cazul pieirii fortuite a bunului, revine debitorului obligaţiei de predare care pierde dreptul la contraprestaţie.

  • 80

    În cazul transmiterii succesive a unui bun mobil către mai multe persoane:

    este proprietar cel care a dobândit cu bună-credinţă posesia efectivă a bunului, chiar dacă titlul său are dată ulterioară.

  • 81

    Denunţarea unilaterală a contractului:

    poate fi stipulată în favoarea unei singure părţi;, poate fi stipulată în favoarea ambelor părţi;, poate fi exercitată în contractele cu executare succesivă numai după un termen rezonabil de preaviz;, în contractele cu executare succesivă nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate.

  • 82

    Promisiunea de a contracta:

    trebuie să conţină toate clauzele contractului promis fără de care părţile nu ar putea executa promisiunea;, neîndeplinită dă dreptul beneficiarului la daune-interese;

  • 83

    Contractul legal încheiat:

    este opozabil terţilor, ei neputând aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din acesta;, produce efecte numai între părţi, dar legea poate stabili naşterea unor drepturi şi pentru terţi., produce efecte numai între părţi, dacă legea nu prevede altfel;

  • 84

    Drepturile şi obligaţiile contractuale:

    la moartea unei părţi, se pot transmite succesorilor universali sau cu titlu universal, dacă legea, părţile sau natura contractului permit;, aflate în strânsă legătură cu un bun se transmit odată cu acesta succesorilor cu titlu particular ai părţilor;

  • 85

    Orice persoană are îndatorirea:

    să respecte regulile de conduită pe care legea le impune;, să respecte regulile de conduită pe care obiceiul locului le impune;, să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

  • 86

    Orice persoană care a contractat:

    are îndatorirea să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat;, răspunde de prejudiciul cauzat celeilalte părţi dacă, fără justificare, nu-şi îndeplineşta obligaţiile contractate;

  • 87

    Forţa majoră:

    înlătură răspunderea când este cauza prejudiciului;, este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil;, exonerează de răspundere pe debitor.

  • 88

    Cazul fortuit:

    înlătură răspunderea când este cauza prejudiciului;, evenimentul care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de cel chemat să răspundă;, dacă legea nu prevede altfel, exonerează de răspundere pe debitor.

  • 89

    Cel care cauzează altuia un prejudiciu prin exerciţiul drepturilor sale:

    nu este obligat să îl repare;, este dator să îl repare dacă exerciţiţiul dreptului este abuziv;

  • 90

    Răspunderea civilă se poate limita prin acte juridice:

    pentru prejudiciile cauzate bunurilor victimei prin neglijenţă sau imprudenţă.

  • 91

    Condiţiile esenţiale pentru răspunderea delictuală pentru fapta proprie sunt:

    stabilite de lege, în mod imperativ;, includ răspunderea pentru cea mai uşoară culpă;

  • 92

    Condiţiile esenţiale pentru răspunderea delictuală pentru fapta proprie sunt:

    prejudiciul, fapta ilicită, vinovăţia şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;, includ răspunderea pentru cea mai uşoară culpă;

  • 93

    Caracterul ilicit al faptei prejudiciabile şi obligaţia de despăgubire sunt înlăturate:

    dacă prejudiciul este cauzat agresorului de către cel aflat în legitimă apărare;

  • 94

    Starea de necesitate:

    poate consta în distrugerea bunurilor altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu iminent;, poate consta în deteriorarea bunurilor altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de un pericol iminent;

  • 95

    Reparaţia prejudiciului:

    este integrală, dacă legea nu dispune altfel;, trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel păgubit, câştigul pe care l-ar fi putut realiza şi cheltuielile făcute pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

  • 96

    Reparaţia prejudiciului:

    se face la alegerea victimei, în natură sau prin plata unei despăgubiri;

  • 97

    În cazul vătămării integrităţii corporale sau sănătăţii:

    despăgubirea poate fi stabilită prin acordul de voinţe al autorului prejudiciului şi a celui vătămat.

  • 98

    Creditorul are dreptul la rezoluţiunea contractului:

    dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale;, şi la daune-interese, acestea putându-se cumula;, şi să o ceară în instanţă;, care poate opera de plin drept dacă legea sau părţile o prevăd în mod expres.

  • 99

    Acţiunea oblică este admisibilă când:

    debitorul refuză ori neglijează exercitarea drepturilor şi acţiunilor sale, prejudiciindu-l pe creditor;, creditorul este prejudiciat de refuzul ori neglijenţa debitorului;

  • 100

    Condiţiile acţiunii revocatorii sunt:

    caracterul cert al creanţei;, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor;, frauda debitorului;, complicitatea terţului la frauda debitorului.

  • grile civil

    grile civil

    ユーザ名非公開 · 209問 · 1年前

    grile civil

    grile civil

    209問 • 1年前
    ユーザ名非公開

    contractele speciale

    contractele speciale

    ユーザ名非公開 · 30問 · 1年前

    contractele speciale

    contractele speciale

    30問 • 1年前
    ユーザ名非公開

    succesiuni

    succesiuni

    ユーザ名非公開 · 30問 · 1年前

    succesiuni

    succesiuni

    30問 • 1年前
    ユーザ名非公開

    procesual civil

    procesual civil

    ユーザ名非公開 · 46問 · 1年前

    procesual civil

    procesual civil

    46問 • 1年前
    ユーザ名非公開

    penal general

    penal general

    ユーザ名非公開 · 75問 · 1年前

    penal general

    penal general

    75問 • 1年前
    ユーザ名非公開

    penal special

    penal special

    ユーザ名非公開 · 75問 · 1年前

    penal special

    penal special

    75問 • 1年前
    ユーザ名非公開

    procesual penal

    procesual penal

    ユーザ名非公開 · 50問 · 1年前

    procesual penal

    procesual penal

    50問 • 1年前
    ユーザ名非公開

    penal tot

    penal tot

    ユーザ名非公開 · 200問 · 1年前

    penal tot

    penal tot

    200問 • 1年前
    ユーザ名非公開

    penal tot

    penal tot

    ユーザ名非公開 · 200問 · 7ヶ月前

    penal tot

    penal tot

    200問 • 7ヶ月前
    ユーザ名非公開

    問題一覧

  • 1

    Aplicarea legii civile în timp este guvernată de următoarele principii:

    principiul aplicării imediate a legii noi, principiul neretroactivității legii civile

  • 2

    Elementele raportului juridic civil sunt:

    părțile, obiectul, conținutul

  • 3

    Potrivit principiul libertății contractuale

    părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri

  • 4

    Actul juridic cu titlu oneros:

    este actul juridic prin care fiecare dintre părțile contractante urmărește să obțină un folos, în schimbul obligațiilor asumate

  • 5

    Condițiile esențiale pentru validitatea unui act juridic sunt:

    capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit, o cauză licită și morală

  • 6

    Consimțământul, ca și condiție de validitate a unui act juridic, trebuie:

    să fie serios, trebuie să fie liber, trebuie să fie dat în cunoștință de cauză

  • 7

    Viciile de consimțământ sunt:

    eroarea, dolul, violența, leziunea

  • 8

    Eroarea, viciu de consimțământ:

    este esențială când poartă asupra naturii sau obiectul actului, este esențială când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia, în lipsa căreia actul nu s-ar fi încheiat

  • 9

    Obiectul actului juridic:

    trebuie să fie determinat;, trebuie să fie licit, sub sancțiunea nulității absolute;, reprezintă o condiție de validitate esențială a actului juridic;

  • 10

    Cauza actului juridic:

    reprezintă motivul care determină părțile să încheie actul juridic;, trebuie să existe, să fie licită și morală;, reprezintă o condiție de validitate esențială a actului juridic;

  • 11

    Nulitatea actului juridic:

    este o sancțiune civilă;, poate fi constatată de către instanța de judecată sau declarată prin acordul părților;, poate fi absolută sau relativă.

  • 12

    Nulitatea absolută:

    poate fi confirmată, în cazurile prevăzute de lege;, trebuie să fie invocată din oficiu de instanța judecătorească.

  • 13

    Nulitatea relativă:

    poate fi confirmată;

  • 14

    Efectele actului juridic sunt guvernate de principiile:

    forței obligatorii, irevocabilității, relativității;

  • 15

    Efectele nulității actului juridic sunt guvernate de principiile:

    retroactivității, repunerii părților în situația anterioară, desființării actelor subsecvente;

  • 16

    Constituie cauză de nulitate relativă:

    nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la capacitatea de exercițiu;, vicierea consimțământului uneia dintre părțile actului juridic;, nesocotirea unui interes particular

  • 17

    Nulitatea relativă:

    poate fi invocată pe cale de acțiune numai în termenul de prescripție prevăzut de lege;, poate fi invocată oricând, pe cale de excepție;, poate fi invocată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție.

  • 18

    Constituie cauze de nulitate absolută:

    nesocotirea unui interes general;, nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la forma ad validitatem;, un obiect ilicit;, lipsa capacității de folosință.

  • 19

    Nulitatea absolută:

    poate fi invocată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție;, poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau pe cale de excepție;

  • 20

    Violența, viciu de consimțământ:

    Poate atrage anularea contractului și atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate de cel al cărui consimțământ a fost viciat;, atrage anulabilitatea actului juridic;

  • 21

    Dolul, viciu de consimțământ:

    atrage nulitatea relativă a actului juridic;, există și dacă aceasta a fost săvârșit de către un terț, dar cu știrea cocontractantului;

  • 22

    Lipsa cauzei, ca si condiție de validitate a actului juridic:

    atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care actul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice;

  • 23

    Cauza actului juridic:

    existența cauzei valabile este prezumată de lege, până la proba contrară;, nu constituie condiție de validitate, în cazul actelor juridice acauzale;

  • 24

    Forma actului juridic:

    constituie o condiție esențială de validitate a actelor juridice solemne;, este prevăzută, ca o condiție de validitate, sub sancțiunea nulității absolute, în cazul actelor juridice autentice;

  • 25

    Confirmarea actului juridic anulabil:

    poate fi expresă sau tacită;, rezultă din voința de a renunța la dreptul de a invoca nulitatea;

  • 26

    Drepturile absolute:

    sunt opozabile ergaomnes;

  • 27

    Drepturile patrimoniale:

    sunt drepturi cu conținut economic;

  • 28

    Capacitatea de folosință:

    reprezintă aptitudinea persoanei de a fi subiect de drept;

  • 29

    Capacitatea de exercițiu:

    reprezintă aptitudinea persoanei de a încheia acte juridice în nume propriu;

  • 30

    Nulitatea actului juridic:

    este o sancțiune civilă;, desființează actul juridic cu efect retroactiv;

  • 31

    După efectul lor actele juridice se împart în:

    acte constitutive;, acte translative;, acte declarative.

  • 32

    Forma cerutã „ad validitatem”:

    atrage, în caz de nerespectare, nulitatea absolutã a actului juridic;, este incompatibilã cu manifestarea tacitã de vointã.

  • 33

    Pentru a fi valabilã, cauza actului juridic civil trebuie sã fie printre altele:

    licitã;, morală.

  • 34

    Obiectul actului juridic civil constã în:

    operațiunea juridică convenită de părți;, trebuie, printre altele, sã fie licit;

  • 35

    Aplicarea legii civile în spațiu este guvernată de:

    principiul teritorialității legii;

  • 36

    Aplicarea legii civile asupra persoanelor este guvernată de:

    principiul generalității;, principiul egalității;

  • 37

    Subiecții raportului juridic civil:

    pot fi persoane fizice sau persoane juridice;, sunt titularii drepturilor și obligațiilor care formează conținutul raportului juridic.

  • 38

    Conținutul raportului juridic civil:

    este alcătuit din drepturile și obligațiile părților raportului juridic;, face parte din structura raportului juridic.

  • 39

    Sunt bunuri fungibile:

    bunurile de gen;, banii;, alimentele.

  • 40

    Drepturile patrimoniale:

    sunt drepturi cu conținut economic, putând fi evaluate în bani;

  • 41

    Alimentele:

    sunt bunuri consumptibile;, sunt bunuri mobile;, sunt bunuri corporale.

  • 42

    Sunt avânzi-cauza:

    succesorii cu titlu particular;, creditorii chirografari;, succesorii universali;, succesorii cu titlu universal;

  • 43

    Leziunea poate fi invocată în ceea ce privește:

    actele juridice cu titlu oneros și comutative;

  • 44

    Drepturile de creanță:

    sunt drepturi patrimoniale;, sunt drepturi relative;

  • 45

    Proprietatea privată oferă titularului său:

    dreptul de a poseda bunul;, dreptul de a folosi bunul;, dreptul de a dispune de bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege;

  • 46

    Limitele exercitării dreptului de proprietate privată:

    pot fi stabilite de proprietar, cu excepţiile legale;, sunt impuse de limitele materiale ale obiectului său;, pot fi stabilite prin lege.

  • 47

    Caracterele dreptului de propritate:

    pot fi limitate de lege;, sunt caracterul absolut, exclusiv şi perpetuu;, au sorgintea în definiţia legală.

  • 48

    Dezmembrămintele dreptului de proprietate:

    sunt limitate şi au izvorul în lege;

  • 49

    Dreptul de superficie:

    este un drept real ce conţine dreptul de proprietate asupra unei construcţii amplasate pe terenul proprietatea altei persoane;, cuprinde prerogativa folosinţei terenului;, permite înstrăinarea ori grevarea construcţiei de către proprietarul acesteia.

  • 50

    Dreptul de superficie se poate constitui:

    pe o durată de cel mult 99 de ani;, şi reînoi la expirarea duratei sale.

  • 51

    Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciară:

    la expirarea termenului;, prin pieirea construcţiei, dacă s-a stipulat expres;

  • 52

    Uzufructul este dreptul:

    de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia;, care presupune şi obligaţia de a conserva substanţa bunului;

  • 53

    Uzufructul se poate constitui prin:

    act juridic;, uzucapiune;, testament;, numai în favoarea unei persoane existente.

  • 54

    După constituirea uzufructului, fructele naturale şi industriale:

    aparţin numai uzufructuarului;, aparţin uzufructuarului chiar dacă nudul proprietar a cheltuit pentru producerea lor.

  • 55

    Dacă uzufructul cuprinde bunuri consumptibile:

    uzufructuarul are dreptul de a dispune de acestea;, uzufructuarul are obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare;, proprietarul poate cere contravaloarea lor la data stingerii uzufructului;

  • 56

    Uzufructuarul are obligaţia:

    de a respecta destinaţia bunurilor dată de nudul proprietar;, să îl despăgubească pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzătoare a bunului:, să îl notifice pe nudul proprietar cu privire la întocmirea inventarului;, să preia bunul în starea în care se află la data constituirii uzufructului.

  • 57

    Dreptul de uz:

    este un drept real principal;, este un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată;, poate avea obiect bunuri mobile şi bunuri imobile.

  • 58

    Dreptul de abitaţie:

    este un drept real principal;, este un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată;, reprezintă dreptul titularului de a locui în locuinţa nudului proprietar.

  • 59

    Dreptul de uz se poate constitui:

    prin acte juridice inter vivos cu titlu gratuit sau cu titlu oneros;, prin acte juridice mortis causa;, prin alte moduri prevăzute de lege;, prin uzucapiune.

  • 60

    Servitutea se poate constitui:

    prin act juridic;, prin uzucapiune;, în scopul unei utilităţi viitoare a fondului dominant.

  • 61

    Servitutea de trecere:

    este o servitute aparentă, pozitivă, necontinuă;

  • 62

    Proprietatea comună pe cote părţi:

    este denumită de lege coproprietate;, poate fi obişnuită sau forţată;, este prezumată de lege dacă bunul este stăpânit în comun de mai multe persoane.

  • 63

    Coproprietarii unui bun:

    sunt titulari exclusivi ai unor cote-părţi din dreptul de proprietate;, dispun în mod liber de cotele lor părţi din dreptul de proprietate;, sunt prezumaţi de lege că au cote părţi egale din dreptul de proprietate;, împart beneficiile şi sarcinile coproprietăţii conform cotelor de proprietate.

  • 64

    Fiecare coproprietar are dreptul:

    să ia fructele bunului comun proporţional cu cota sa de proprietate;, să folosească bunul comun fără a schimba destinaţia sa şi a stânjeni drepturile celorlalţi coproprietari;

  • 65

    Se pot face numai cu acordul tuturor coproprietarilor:

    actele de folosinţă cu titlu gratuit;, cesiunea de venituri imobiliare pe un termen mai mare de trei ani.

  • 66

    Partajarea bunurilor comune se poate face:

    în natură, proporţional cu cota parte a fiecărui coproprietar;, prin atribuirea intregului bun unui coproprietar, cu obligaţia plăţii unei sulte către ceilalţi coproprietari;, prin vânzare şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota parte a fiecăruia.

  • 67

    Partajul suplimentar:

    se poate face pentru bunurile comune omise de la partajul iniţial;

  • 68

    Acţiunea în revendicare:

    este un mijloc de apărare a dreptului de proprietate privată;, are caracter imprescriptibil;

  • 69

    Accesiunea:

    desemnează dobândirea în proprietate de către proprietarul unui bun, între altele, a tot ce se alipeşte, în urma unui eveniment natural, de bunul său;, desemnează dobândirea în proprietate de către proprietarul unui bun, între altele, a tot ce se alipeşte, în urma faptei proprii ori a unui terţ, de bunul său;, desemnează dobândirea în proprietate de către proprietarul unui bun, între altele, a tot ce se încorporează în acesta.

  • 70

    Bunul mobil produs cu materialele altuia:

    aparţine celui care l-a confecţionat dacă valoarea manoperei este mai mare decât valoarea materialelor, la data confecţionării;

  • 71

    Nu pot fi uzucapate:

    bunurile declarate prin lege inalienabile;

  • 72

    Uzucapiunea extratabulară:

    este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin posedarea neîntreruptă timp de 10 ani a unui imobil, în condiţiile legii;, este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin posedarea neîntreruptă timp de 10 ani, în condiţiile legii, a unui imobil, de către o persoană care nu este înscrisă în cartea funciară;, este un mod de dobândire a dezmembrămintelor dreptului de proprietate, în condiţiile legii;, poate avea obiect un imobil neînscris în cartea funciară.

  • 73

    Uzucapiunea tabulară :

    se aplică drepturilor reale principale înscrise în cartea funciară, fără cauză legitimă;, este condiţionată de existenţa bunei credinţe la intrarea în posesia bunului şi la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului real în cartea funciară;

  • 74

    Posesia este definită legal ca:

    exercitarea prepogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpâneşte şi care se comportă ca un proprietar;, exercitarea faptică a altui drept real de către cel ce-l posedă şi care se comportă ca titularul dreptului real respectiv;

  • 75

    Posesia încetează prin:

    trecerea bunului în proprietate publică;, vânzarea bunului de către proprietar.

  • 76

    Contractul valabil încheiat:

    poate fi modificat, unilateral, ca excepţie, din cauze autorizate de lege;

  • 77

    În cazul impreviziunii:

    debitorul poate negocia adaptarea rezonabilă şi echitabilă a contractului;, înstanţa de judecată poate distribui în mod echitabil între părţile contractului pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;, înstanţa de judecată poate dispune încetarea contractului;

  • 78

    Prin acordul de voinţă al părţilor contractante:

    se constituie şi transmit drepturile reale asupra unor bunuri mobile determinate, chiar înainte de predarea lor;

  • 79

    Dacă bunul nu este predat, riscul contractului:

    rămâne în sarcina debitorului obligaţiei de predare, dacă nu există stipulaţie contrară;, este preluat de creditorul pus în întârziere înainte de pieirea fortuită a bunului;, în cazul pieirii fortuite a bunului, revine debitorului obligaţiei de predare care pierde dreptul la contraprestaţie.

  • 80

    În cazul transmiterii succesive a unui bun mobil către mai multe persoane:

    este proprietar cel care a dobândit cu bună-credinţă posesia efectivă a bunului, chiar dacă titlul său are dată ulterioară.

  • 81

    Denunţarea unilaterală a contractului:

    poate fi stipulată în favoarea unei singure părţi;, poate fi stipulată în favoarea ambelor părţi;, poate fi exercitată în contractele cu executare succesivă numai după un termen rezonabil de preaviz;, în contractele cu executare succesivă nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate.

  • 82

    Promisiunea de a contracta:

    trebuie să conţină toate clauzele contractului promis fără de care părţile nu ar putea executa promisiunea;, neîndeplinită dă dreptul beneficiarului la daune-interese;

  • 83

    Contractul legal încheiat:

    este opozabil terţilor, ei neputând aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din acesta;, produce efecte numai între părţi, dar legea poate stabili naşterea unor drepturi şi pentru terţi., produce efecte numai între părţi, dacă legea nu prevede altfel;

  • 84

    Drepturile şi obligaţiile contractuale:

    la moartea unei părţi, se pot transmite succesorilor universali sau cu titlu universal, dacă legea, părţile sau natura contractului permit;, aflate în strânsă legătură cu un bun se transmit odată cu acesta succesorilor cu titlu particular ai părţilor;

  • 85

    Orice persoană are îndatorirea:

    să respecte regulile de conduită pe care legea le impune;, să respecte regulile de conduită pe care obiceiul locului le impune;, să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

  • 86

    Orice persoană care a contractat:

    are îndatorirea să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat;, răspunde de prejudiciul cauzat celeilalte părţi dacă, fără justificare, nu-şi îndeplineşta obligaţiile contractate;

  • 87

    Forţa majoră:

    înlătură răspunderea când este cauza prejudiciului;, este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil;, exonerează de răspundere pe debitor.

  • 88

    Cazul fortuit:

    înlătură răspunderea când este cauza prejudiciului;, evenimentul care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de cel chemat să răspundă;, dacă legea nu prevede altfel, exonerează de răspundere pe debitor.

  • 89

    Cel care cauzează altuia un prejudiciu prin exerciţiul drepturilor sale:

    nu este obligat să îl repare;, este dator să îl repare dacă exerciţiţiul dreptului este abuziv;

  • 90

    Răspunderea civilă se poate limita prin acte juridice:

    pentru prejudiciile cauzate bunurilor victimei prin neglijenţă sau imprudenţă.

  • 91

    Condiţiile esenţiale pentru răspunderea delictuală pentru fapta proprie sunt:

    stabilite de lege, în mod imperativ;, includ răspunderea pentru cea mai uşoară culpă;

  • 92

    Condiţiile esenţiale pentru răspunderea delictuală pentru fapta proprie sunt:

    prejudiciul, fapta ilicită, vinovăţia şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;, includ răspunderea pentru cea mai uşoară culpă;

  • 93

    Caracterul ilicit al faptei prejudiciabile şi obligaţia de despăgubire sunt înlăturate:

    dacă prejudiciul este cauzat agresorului de către cel aflat în legitimă apărare;

  • 94

    Starea de necesitate:

    poate consta în distrugerea bunurilor altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu iminent;, poate consta în deteriorarea bunurilor altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de un pericol iminent;

  • 95

    Reparaţia prejudiciului:

    este integrală, dacă legea nu dispune altfel;, trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel păgubit, câştigul pe care l-ar fi putut realiza şi cheltuielile făcute pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

  • 96

    Reparaţia prejudiciului:

    se face la alegerea victimei, în natură sau prin plata unei despăgubiri;

  • 97

    În cazul vătămării integrităţii corporale sau sănătăţii:

    despăgubirea poate fi stabilită prin acordul de voinţe al autorului prejudiciului şi a celui vătămat.

  • 98

    Creditorul are dreptul la rezoluţiunea contractului:

    dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale;, şi la daune-interese, acestea putându-se cumula;, şi să o ceară în instanţă;, care poate opera de plin drept dacă legea sau părţile o prevăd în mod expres.

  • 99

    Acţiunea oblică este admisibilă când:

    debitorul refuză ori neglijează exercitarea drepturilor şi acţiunilor sale, prejudiciindu-l pe creditor;, creditorul este prejudiciat de refuzul ori neglijenţa debitorului;

  • 100

    Condiţiile acţiunii revocatorii sunt:

    caracterul cert al creanţei;, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor;, frauda debitorului;, complicitatea terţului la frauda debitorului.